îndoi

Romanian

Alternative forms
  • îndoia (obsolete)

Etymology

From în- +‎ doi (“two”). First attested in the 16th century.

Pronunciation 1
  • IPA(key): /ɨn.doˈi/
  • Rhymes: -i
  • Hyphenation: în‧do‧i

Verb

a îndoi (third-person singular present îndoaie, past participle îndoit) 4th conj.

  1. (transitive or reflexive) to bend, curve, crease or fold
  2. (reflexive, uncommon, of people) to bend over, adopt a bent position
    a se îndoi de șale ― to bend down from the hip
Conjugation
    conjugation of îndoi (fourth conjugation, no infix)
infinitive a îndoi
gerund îndoind
past participle îndoit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îndoi îndoi îndoaie îndoim îndoiți îndoaie
imperfect îndoiam îndoiai îndoia îndoiam îndoiați îndoiau
simple perfect îndoii îndoiși îndoi îndoirăm îndoirăți îndoiră
pluperfect îndoisem îndoiseși îndoise îndoiserăm îndoiserăți îndoiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îndoi să îndoi să îndoaie să îndoim să îndoiți să îndoaie
imperative — tu — — voi —
affirmative îndoaie îndoiți
negative nu îndoi nu îndoiți
Derived terms
See also

Verb

a îndoi (third-person singular present îndoiește, past participle îndoit) 4th conj.

  1. (transitive, now uncommon) to double, to increase two-fold
    Synonym: dubla
  2. (transitive) to increase by dilution the volume of a liquid meant for consumption
  3. (reflexive) to doubt [+ de (object)]
    Mă îndoiesc că va fi acasă diseară.
    I doubt that he’ll be home tonight.
    Experții se îndoiesc de aceste afirmații.
    Experts doubt these claims.
  4. (rare) to hesitate
Conjugation
    conjugation of îndoi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a îndoi
gerund îndoind
past participle îndoit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îndoiesc îndoiești îndoiește îndoim îndoiți îndoiesc
imperfect îndoiam îndoiai îndoia îndoiam îndoiați îndoiau
simple perfect îndoii îndoiși îndoi îndoirăm îndoirăți îndoiră
pluperfect îndoisem îndoiseși îndoise îndoiserăm îndoiserăți îndoiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îndoiesc să îndoiești să îndoiască să îndoim să îndoiți să îndoiască
imperative — tu — — voi —
affirmative îndoiește îndoiți
negative nu îndoi nu îndoiți
Derived terms

Pronunciation 2
  • IPA(key): /ɨn.doˈi/

Verb

îndoi

  1. third-person singular simple perfect indicative of îndoi

Pronunciation 3
  • IPA(key): /ɨnˈdoj/

Verb

îndoi

  1. first/second-person singular present indicative/subjunctive of îndoi

References
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.