întrema

Romanian

Alternative forms

Etymology

Unknown. Probably from a derivative of arm, with the prefix în or întru. Less likely from Latin trama.

Verb

a întrema (third-person singular present întremează, past participle întremat) 1st conj.

  1. (reflexive) to recover; to pick up (strength)
  2. (dated) to move; to agitate

Conjugation
    conjugation of întrema (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a întrema
gerund întremând
past participle întremat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present întremez întremezi întremează întremăm întremați întremează
imperfect întremam întremai întrema întremam întremați întremau
simple perfect întremai întremași întremă întremarăm întremarăți întremară
pluperfect întremasem întremaseși întremase întremaserăm întremaserăți întremaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să întremez să întremezi să întremeze să întremăm să întremați să întremeze
imperative — tu — — voi —
affirmative întremează întremați
negative nu întrema nu întremați

Synonyms

Further reading
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.