ațintit
Romanian
Etymology
Past participle of aținti.
Adjective
ațintit m or n (feminine singular ațintită, masculine plural ațintiți, feminine and neuter plural ațintite)
Declension
Declension of ațintit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | ațintit | ațintită | ațintiți | ațintite | ||
| definite | ațintitul | ațintita | ațintiții | ațintitele | |||
| genitive/ dative | indefinite | ațintit | ațintite | ațintiți | ațintite | ||
| definite | ațintitului | ațintitei | ațintiților | ațintitelor | |||
References
- ațintit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.