călca

See also: calca, calcá, and calça

Romanian

Etymology

Inherited from Latin calcāre, present active infinitive of calcō.

Pronunciation
  • Audio(file)
  • Audio(file)

Verb

a călca (third-person singular present calcă, past participle călcat) 1st conj.

  1. to step, tread
  2. to step on, trample on
  3. to run over
  4. to iron (to pass an iron over clothing), press
  5. (figuratively) to infringe, trespass, violate

Conjugation
    conjugation of călca (first conjugation, no infix)
infinitive a călca
gerund călcând
past participle călcat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present calc calci calcă călcăm călcați calcă
imperfect călcam călcai călca călcam călcați călcau
simple perfect călcai călcași călcă călcarăm călcarăți călcară
pluperfect călcasem călcaseși călcase călcaserăm călcaserăți călcaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să calc să calci să calce să călcăm să călcați să calce
imperative — tu — — voi —
affirmative calcă călcați
negative nu călca nu călcați

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.