constela

See also: constelá

Romanian

Etymology

Borrowed from French consteller.

Verb

a constela (third-person singular present constelează, past participle constelat) 1st conj.

  1. to constellate

Conjugation
    conjugation of constela (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a constela
gerund constelând
past participle constelat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present constelez constelezi constelează constelăm constelați constelează
imperfect constelam constelai constela constelam constelați constelau
simple perfect constelai constelași constelă constelarăm constelarăți constelară
pluperfect constelasem constelaseși constelase constelaserăm constelaserăți constelaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să constelez să constelezi să consteleze să constelăm să constelați să consteleze
imperative — tu — — voi —
affirmative constelează constelați
negative nu constela nu constelați

References
  • constela in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

constela

  1. inflection of constelar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.