electrocuta

See also: electrocutá and électrocuta

Portuguese

Verb

electrocuta

  1. inflection of electrocutar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French électrocuter.

Verb

a electrocuta (third-person singular present electrocutează, past participle electrocutat) 1st conj.

  1. to electrocute

Conjugation
    conjugation of electrocuta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a electrocuta
gerund electrocutând
past participle electrocutat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present electrocutez electrocutezi electrocutează electrocutăm electrocutați electrocutează
imperfect electrocutam electrocutai electrocuta electrocutam electrocutați electrocutau
simple perfect electrocutai electrocutași electrocută electrocutarăm electrocutarăți electrocutară
pluperfect electrocutasem electrocutaseși electrocutase electrocutaserăm electrocutaserăți electrocutaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să electrocutez să electrocutezi să electrocuteze să electrocutăm să electrocutați să electrocuteze
imperative — tu — — voi —
affirmative electrocutează electrocutați
negative nu electrocuta nu electrocutați

Spanish

Verb

electrocuta

  1. inflection of electrocutar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.