făgădui

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian fogad.

Pronunciation
  • IPA(key): /fə.ɡə.duˈi/
  • Rhymes: -i
  • Hyphenation: fă‧gă‧du‧i

Verb

a făgădui (third-person singular present făgăduiește, past participle făgăduit) 4th conj.

  1. (catenative, intransitive or transitive, now literary) to pledge, vow, promise
    Synonyms: promite, jura
  2. (transitive, Transylvania, obsolete) to receive someone

Conjugation
    conjugation of făgădui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a făgădui
gerund făgăduind
past participle făgăduit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present făgăduiesc făgăduiești făgăduiește făgăduim făgăduiți făgăduiesc
imperfect făgăduiam făgăduiai făgăduia făgăduiam făgăduiați făgăduiau
simple perfect făgăduii făgăduiși făgădui făgăduirăm făgăduirăți făgăduiră
pluperfect făgăduisem făgăduiseși făgăduise făgăduiserăm făgăduiserăți făgăduiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să făgăduiesc să făgăduiești să făgăduiască să făgăduim să făgăduiți să făgăduiască
imperative — tu — — voi —
affirmative făgăduiește făgăduiți
negative nu făgădui nu făgăduiți

Derived terms

References
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.