ființa

See also: ființă

Romanian

Etymology

From ființă +‎ -a.

Pronunciation
  • IPA(key): /fi.inˈt͡sa/

Verb

a ființa (third-person singular present ființează, past participle ființat) 1st conj.

  1. (intransitive) to exist
    Synonym: exista

Conjugation
    conjugation of ființa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a ființa
gerund ființând
past participle ființat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ființez ființezi ființează ființăm ființați ființează
imperfect ființam ființai ființa ființam ființați ființau
simple perfect ființai ființași ființă ființarăm ființarăți ființară
pluperfect ființasem ființaseși ființase ființaserăm ființaserăți ființaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ființez să ființezi să ființeze să ființăm să ființați să ființeze
imperative — tu — — voi —
affirmative ființează ființați
negative nu ființa nu ființați

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.