finiție

Romanian

Etymology

Borrowed from French finition. By surface analysis, fini +‎ -ție.

Noun

finiție f (plural finiții)

  1. finishing (act of finishing)

Declension
Declension of finiție
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (o) finiție finiția (niște) finiții finițiile
genitive/dative (unei) finiții finiției (unor) finiții finițiilor
vocative finiție, finițio finițiilor

References
  • finiție in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.