gânguri
Romanian
Etymology
Onomatopoeic.
Verb
a gânguri (third-person singular present gângurește, past participle gângurit) 4th conj.
- to babble
Conjugation
conjugation of gânguri (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a gânguri | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | gângurind | ||||||
| past participle | gângurit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | gânguresc | gângurești | gângurește | gângurim | gânguriți | gânguresc | |
| imperfect | gânguream | gângureai | gângurea | gânguream | gângureați | gângureau | |
| simple perfect | gângurii | gânguriși | gânguri | gângurirăm | gângurirăți | gânguriră | |
| pluperfect | gângurisem | gânguriseși | gângurise | gânguriserăm | gânguriserăți | gânguriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să gânguresc | să gângurești | să gângurească | să gângurim | să gânguriți | să gângurească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | gângurește | gânguriți | |||||
| negative | nu gânguri | nu gânguriți | |||||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.