măscări

Romanian

Etymology

From mascara +‎ -i.

Pronunciation
  • IPA(key): /məs.kəˈri/

Verb

a măscări (third-person singular present măscărește, past participle măscărit) 4th conj.

  1. (transitive, regional) to mock, to ridicule
  2. (figurative) to abase, to humiliate

Conjugation
    conjugation of măscări (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a măscări
gerund măscărind
past participle măscărit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present măscăresc măscărești măscărește măscărim măscăriți măscăresc
imperfect măscăream măscăreai măscărea măscăream măscăreați măscăreau
simple perfect măscării măscăriși măscări măscărirăm măscărirăți măscăriră
pluperfect măscărisem măscăriseși măscărise măscăriserăm măscăriserăți măscăriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să măscăresc să măscărești să măscărească să măscărim să măscăriți să măscărească
imperative — tu — — voi —
affirmative măscărește măscăriți
negative nu măscări nu măscăriți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.