oborî
Romanian
Verb
a oborî (third-person singular present oboară, past participle oborît) 4th conj.
- Obsolete form of doborî.
Conjugation
conjugation of oborî (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a oborî | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | oborând | ||||||
| past participle | oborât | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | obor | obori | oboară | oborâm | oborâți | oboară | |
| imperfect | oboram | oborai | obora | oboram | oborați | oborau | |
| simple perfect | oborâi | oborâși | oborî | oborârăm | oborârăți | oborâră | |
| pluperfect | oborâsem | oborâseși | oborâse | oborâserăm | oborâserăți | oborâseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să obor | să obori | să oboare | să oborâm | să oborâți | să oboare | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | oboară | oborâți | |||||
| negative | nu oborî | nu oborâți | |||||
References
- oborî in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.