păduri

See also: pãduri

Megleno-Romanian

Etymology

From Late Latin padūlem (“swamp”), from Latin palūdem via metathesis. Compare Romanian pădure.

Noun

păduri f

  1. forest

Romanian

Noun

păduri

  1. plural of pădure

Etymology 2

From pădure.

Verb

a păduri (third-person singular present pădurește, past participle pădurit) 4th conj.

  1. to cut wood from the forest
Conjugation
    conjugation of păduri (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a păduri
gerund pădurind
past participle pădurit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present păduresc pădurești pădurește pădurim păduriți păduresc
imperfect păduream pădureai pădurea păduream pădureați pădureau
simple perfect pădurii păduriși păduri pădurirăm pădurirăți păduriră
pluperfect pădurisem păduriseși pădurise păduriserăm păduriserăți păduriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să păduresc să pădurești să pădurească să pădurim să păduriți să pădurească
imperative — tu — — voi —
affirmative pădurește păduriți
negative nu păduri nu păduriți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.