plăsa

See also: plasa, plasă, plaša, plašā, and pląsa

Romanian

Etymology

Probably from Vulgar Latin *plausāre, from plausus.

Verb

a plăsa (third-person singular present plăsează, past participle plăsat) 1st conj.

  1. (archaic) to clap, applaud
    Synonym: aplauda

Conjugation
    conjugation of plăsa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a plăsa
gerund plăsând
past participle plăsat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present plăsez plăsezi plăsează plăsăm plăsați plăsează
imperfect plăsam plăsai plăsa plăsam plăsați plăsau
simple perfect plăsai plăsași plăsă plăsarăm plăsarăți plăsară
pluperfect plăsasem plăsaseși plăsase plăsaserăm plăsaserăți plăsaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să plăsez să plăsezi să plăseze să plăsăm să plăsați să plăseze
imperative — tu — — voi —
affirmative plăsează plăsați
negative nu plăsa nu plăsați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.