presimț

Romanian

Etymology

From presimți.

Noun

presimț n (plural presimțuri)

  1. presentiment

Declension
Declension of presimț
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) presimț presimțul (niște) presimțuri presimțurile
genitive/dative (unui) presimț presimțului (unor) presimțuri presimțurilor
vocative presimțule presimțurilor

References
  • presimț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.