răutăți
Romanian
Etymology
From răutate.
Verb
a răutăți (third-person singular present răutăție, past participle răutățit) 4th conj.
- to corrupt a person
Conjugation
conjugation of răutăți (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a răutăți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | răutățind | ||||||
| past participle | răutățit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | răutăț | răutăți | răutățe | răutățim | răutățiți | răutăț | |
| imperfect | răutățeam | răutățeai | răutățea | răutățeam | răutățeați | răutățeau | |
| simple perfect | răutății | răutățiși | răutăți | răutățirăm | răutățirăți | răutățiră | |
| pluperfect | răutățisem | răutățiseși | răutățise | răutățiserăm | răutățiserăți | răutățiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să răutăț | să răutăți | să răutăță | să răutățim | să răutățiți | să răutăță | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | răutățe | răutățiți | |||||
| negative | nu răutăți | nu răutățiți | |||||
References
- răutăți in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.