strâmtora
Romanian
Etymology
From strâmtoare.
Verb
a strâmtora (third-person singular present strâmtorează, past participle strâmtorat) 1st conj.
- to restrict one's actions
Conjugation
conjugation of strâmtora (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a strâmtora | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | strâmtorând | ||||||
| past participle | strâmtorat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | strâmtorez | strâmtorezi | strâmtorează | strâmtorăm | strâmtorați | strâmtorează | |
| imperfect | strâmtoram | strâmtorai | strâmtora | strâmtoram | strâmtorați | strâmtorau | |
| simple perfect | strâmtorai | strâmtorași | strâmtoră | strâmtorarăm | strâmtorarăți | strâmtorară | |
| pluperfect | strâmtorasem | strâmtoraseși | strâmtorase | strâmtoraserăm | strâmtoraserăți | strâmtoraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să strâmtorez | să strâmtorezi | să strâmtoreze | să strâmtorăm | să strâmtorați | să strâmtoreze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | strâmtorează | strâmtorați | |||||
| negative | nu strâmtora | nu strâmtorați | |||||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.