trăncăni
Romanian
Etymology
From tranc, of onomatopoetic origin.
Verb
a trăncăni (third-person singular present trăncănește, past participle trăncănit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of trăncăni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a trăncăni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | trăncănind | ||||||
| past participle | trăncănit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | trăncănesc | trăncănești | trăncănește | trăncănim | trăncăniți | trăncănesc | |
| imperfect | trăncăneam | trăncăneai | trăncănea | trăncăneam | trăncăneați | trăncăneau | |
| simple perfect | trăncănii | trăncăniși | trăncăni | trăncănirăm | trăncănirăți | trăncăniră | |
| pluperfect | trăncănisem | trăncăniseși | trăncănise | trăncăniserăm | trăncăniserăți | trăncăniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să trăncănesc | să trăncănești | să trăncănească | să trăncănim | să trăncăniți | să trăncănească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | trăncănește | trăncăniți | |||||
| negative | nu trăncăni | nu trăncăniți | |||||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.