lehăi

Romanian

Etymology

Uncertain.[1] Possibly from Paleo-Balkan term closely akin to Albanian leh (“to bark; to blabber”).[2]

Verb

a lehăi (third-person singular present lehăește, past participle lehăit) 4th conj.

  1. to prattle, babble, blather, gabble (talk much and pointlessly)
    Synonyms: flecări, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni, îndruga

Conjugation
    conjugation of lehăi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a lehăi
gerund lehăind
past participle lehăit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present lehăiesc lehăiești lehăiește lehăim lehăiți lehăiesc
imperfect lehăiam lehăiai lehăia lehăiam lehăiați lehăiau
simple perfect lehăii lehăiși lehăi lehăirăm lehăirăți lehăiră
pluperfect lehăisem lehăiseși lehăise lehăiserăm lehăiserăți lehăiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să lehăiesc să lehăiești să lehăiască să lehăim să lehăiți să lehăiască
imperative — tu — — voi —
affirmative lehăiește lehăiți
negative nu lehăi nu lehăiți

References
  1. lehăi in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
  2. Katičić, Radoslav (1976) Ancient Languages of the Balkans, page 152
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.